Despre Bulgaria. Și nu numai.🩷

Pe drumul spre Bulgaria...

— Mami, Taylor Swift e populară?, mă întreabă Amalia.

— Da. E foarte populară. Mai ales în America și în rândul adolescenților.

Din spate, Aida, șase ani și jumătate, intervine hotărâtă:

— Taylor Swift nu e populară.

— Cum adică?, zic eu.

— Că nu dansează dansuri populare.

Logică impecabilă.

N-am avut nicio obiecție. 😄

Și, într-un fel, replica Aidei a descris perfect cele cinci zile petrecute în Bulgaria.

Nu am plecat pentru Bulgaria.

Nici pentru hotel.

Nici pentru mare.

Am plecat pentru copiii noștri.

Pentru un festival internațional de dansuri populare, în care au reprezentat România. Și pentru șansa lor de a urca pe o scenă într-o altă țară.

Iar pentru asta... aș fi mers aproape oriunde.

Am fost opt familii, cu emoții, bagaje, costume populare și copii care au demonstrat că în aceeași inimă încap și Taylor Swift, și dansurile populare.

Pe scenă au fost dansatori.

În afara ei au fost doar copii.

Au construit castele de nisip, au făcut baie în mare, au alergat până la apus și și-au inventat jocuri în care nu conta din ce oraș vine fiecare.

Iar noi, părinții, am fost cei mai mândri spectatori.

Chiuitul fetelor și zurgălăii băieților au acoperit, pentru câteva minute, toate grijile aduse de acasă.

Din păcate, Bulgaria a rămas pentru mine țara care mă întristează.

Nu mi-a plăcut nici prima dată când am ajuns acolo și nici acum nu mi-am schimbat prea mult părerea.

Hotelul ales a fost, fără îndoială, cea mai slabă parte a experienței. Încă de la cazare au apărut probleme, iar grupul nostru a fost ținut în așteptare până când am găsit, împreună, o soluție temporară. La un moment dat, două familii am împărțit aceeași cameră, doar pentru ca lucrurile să se poată mișca.

Am învățat încă o dată un lucru simplu.

Review-urile există cu un motiv.

Poate că, înainte de o rezervare, merită citite cu mai multă atenție sau completate cu recomandarea unui agent de turism ori a unor oameni care chiar au fost acolo.

All inclusive-ul a rămas mai mult o denumire.

Cele mai bune mese le-am mâncat în restaurantele locale, unde am găsit mâncare bună, dar și oameni obosiți, care păreau să ducă în spate un sezon turistic prea greu.

În ultima seară, un incident din grup mi-a reamintit cât de repede se poate schimba o vacanță și cât de important este să ai un plan de rezervă atunci când călătorești în afara țării.

Mai ales când ești singurul adult care răspunde pentru doi copii.

Curajul este important.

Dar la fel de importante sunt oamenii alături de care alegi să pleci, informațiile pe care le verifici înainte și liniștea că, dacă apare ceva neprevăzut, nu ești singur.

Și, printre toate acestea, a fost și o femeie pe nume Man.

S-a trezit înaintea tuturor.

La cinci dimineața, când hotelul încă dormea, singurul loc deschis era supermarketul din apropiere. De acolo și-a cumpărat cafeaua. Laptele de mazăre îl adusese de acasă.

A coborât pe plajă, cu muzica preferată în urechi și cu o liniște pe care doar răsăritul o știe dărui.

A intrat în mare înainte ca lumea să se trezească.

Apa era perfectă. Soarele abia se ridica deasupra mării. Iar inima dansa și ea.

Pentru câteva minute n-au existat nici serviciu, nici hotel, nici drumuri, nici griji.

Doar marea.

Muzica.

Și liniștea din suflet.

Mai târziu și-a privit copiii și pe ceilalți copii construind castele de nisip, alergând prin apă și bucurându-se unii de alții. Din când în când, printre valuri și râsete, răspundea și la câte un apel de serviciu care nu suporta amânare.

Viața nu ia concediu doar pentru că noi suntem la mare.

Dar nici noi nu ar trebui să uităm să trăim printre toate responsabilitățile.

Nu cred că Bulgaria va deveni vreodată destinația mea preferată.

Dar nici nu asta trebuia să fie.

Pentru că, peste ani, nu-mi voi aminti hotelul.

Nici mâncarea.

Nici micile neplăceri.

Îmi voi aminti o replică despre Taylor Swift și dansurile populare.

Îmi voi aminti chiuiturile de pe scenă.

Râsetele copiilor.

O baie în mare la răsărit.

Și o femeie pe nume Man, care și-a băut cafeaua la cinci dimineața, a intrat într-o mare perfectă și, pentru câteva minute, a simțit că inima dansează și ea.

Poate că despre asta sunt, de fapt, călătoriile.

Nu despre destinații.

Ci despre omul care pleci și omul în care te întorci.

🎵 Coloana sonoră a articolului: Fate of Ophelia ❤️