12 ore Bumble vs o salata de la Visuin

Bumble mi-a fost prezentat ca aplicația de dating  în care femeile inițiază.

Conceptul mi s-a părut interesant, deși recunosc că nu apucasem nici măcar să-l explorez cu adevărat.

Cred că am dat cel mult 10-12 swipe-uri.

Și nici măcar nu am stat să analizez prea mult.

N-am dat nicio inimă. Doar X-uri.

În plus, pe Bumble nimic nu e definitiv — dacă ai respins pe cineva, aplicația îți poate readuce profilul ulterior.

Cu atât mai mult, nu înțelegeam ce se întâmplă.

Like-urile veneau pe bandă rulantă.

100. 200. 300. Peste 400 în mai puțin de șase ore.

 

A fost un ego boost? Sigur că da.

Dar, surprinzător, nu a fost nici overload, nici validare în sensul clasic.

Nu m-am simțit copleșită. Nici deosebit de impresionată.

Mai degrabă… am fost intrigată.

Nu pentru că mă îndoiesc că o fotografie bună poate transmite prezență, zâmbet sau chiar atracție.

Poate conta și descrierea — simplă, dar clară, despre autenticitate și despre lipsa de apetit pentru ambiguitate.

 

Și totuși, adevărul este că nu prea am înțeles.

Cam asta era senzația dominantă.

Nu prea înțelegeam.

 

Era o zi de sâmbătă și o petreceam cu a doua mea soră la Cluj, un oraș care nu mi-a plăcut niciodată, dar care are o vibrație imposibil de ignorat.

Freamătul studenților, traficul, clădirile impunătoare  - toate creează o energie aparte, chiar dacă nu este printre orașele mele preferate. Din contră.

Dimineața ne-am început-o la o cafenea, cu un flat white cu gheață și, bineînțeles, lapte de mazăre. Prietena mea și-a comandat un latte, bineînteles cu lapte de mazăre.

În timp ce like-urile de pe Bumble curgeau constant, noi ne vedeam de ziua noastră.

 

De plimbare.

De povești.

De lucrurile care contează cu adevărat între două femei care se iubesc și se cunosc bine.

 

Ne-am mutat dintr-un loc în altul până am ajuns la Visuin, un loc aparte din Cluj, unde aveam rezervare pentru un prânz târziu.

Inițial, planul meu culinar fusese altul. Mi-ar fi plăcut un antricot de vită, dar am aflat că porția vine la 300 de grame și am realizat rapid că nu pot duce așa ceva. M-am reorientat. Cartofii prăjiți, însă, au rămas în peisaj.

Am avut și un aperitiv — mititei reinterpretați, surprinzător de buni.

 

Apoi a venit mâncarea.

Și am văzut salata prietenei mele.

Rucola. Baby spanac. Sparanghel. Mazăre. Apio. Avocado. Kiwi. Un dressing discret, aproape timid.

Green salad.

 

Nu sunt și n-am fost niciodată un fan înrăit al salatelor.

 Și totuși, ceva mă atrăgea irezistibil.

 Poate sparanghelul, care îmi place mult.

Poate avocado.

Poate combinația aceea complet improbabilă.

Kiwi?

Într-o salată?

Prietena mea mă tot invita:

— Hai, gustă.

 

Dar adevărul e că voiam să gust înainte să mă invite ea.

 Simțisem deja atracția.

 Am gustat.

 Și dacă spun că a fost orgasmic, nu știu dacă mă crede cineva.

  

În mai puțin de 12 ore pe Bumble primisem peste 400 de like-uri.

Și totuși, dintre toate lucrurile care mi-au captat atenția în ziua aceea, nimic nu m-a surprins mai tare decât o salată.

 

Poate că asta spune ceva și despre mine.

Sau despre felul în care înțeleg astăzi atracția.

Bumble mi s-a părut o aplicație bună? Da.

O recomand? Da, celor care simt curiozitatea să exploreze.

O voi mai folosi eu?

 Nu. Nu cred.

 

Poate că problema nu este lipsa opțiunilor.

Poate că, după o anumită vârstă, nu mai cauți cantitate, nici validare, nici confirmări rapide.

Poate că devii pur și simplu mai greu de impresionat.

Sau poate că salata de la Visuin a fost, pur și simplu, extraordinară.

Recomandarea muzicală Put Your Records On - Corinne Bailey Rae

O piesă caldă, feminină și relaxată, care îți amintește că nu totul trebuie analizat, înteles sau grăbit.

Uneori e suficient să îincetinești, să respiri și să te lași surprinsă. Chiar și de o salată. 

P.S. Bumble nu a fost, totuși, singura mea incursiune în lumea aplicațiilor de dating.  A existat și Tinder.

Puțin mai mult de 12 ore, dar suficient cât să se nască o poveste considerabil mai intensă.

Dar aceea… e cu totul altă poveste.